Iubirea lor era-nfocată –
El hoț și ea o dezmățată.
Când el venea cu pradă, ea
Din toată inima râdea.
Ea ziua colinda hai-hui
Și noaptea sta la sânul lui;
Dar, iată-l, prinseră curând;
Femeia sta la geam râzând.
Prin alții ei i-a spus: „Aș vrea
Să vii pan’ la-nchisoarea mea,
Că dorul mi-e nespus de greu”.
Ea dând din cap râdea mereu.
Fu pus în ștreang la ora șase,
La șapte îl înmormântase;
Dar ea la opt prin lupanare
Râdea mereu golind pahare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație între un hoț și o femeie dezmățată. Când hoțul este prins și condamnat la moarte, femeia nu arată niciun regret, continuând să râdă și să se distreze, demonstrând o indiferență cinică față de soarta lui.