Lecții și bune povețe îmi dară,
Stimă și-onoruri din cale afară.
Bine-ar fi, cum ziceau, să am răbdare,
Ca, prin protecții, să-ajung un om mare.
Însă, cu toată protecția lor,
Mult nu lipsea ca de foame să mor;
Dar s-a ivit chiar atunci un bărbat,
Tare de treabă, cu bunul lui sfat.
Tare de treabă! Căci el mă hrăni.
N-am să i-o uit câte zile-oi trăi!
L-aș săruta – însă, vai, ce păcat!
Chiar eu sunt acel mult de treabă bărbat.
Sensul versurilor
Piesa descrie ironic cum sfaturile și protecția nu au fost suficiente pentru a asigura succesul, dar ajutorul a venit dintr-o sursă neașteptată: propria persoană. Este o reflecție asupra autosuficienței și a importanței de a te ajuta singur.