Azi, în loc de tinerețe,
Simt curajul clocotind;
Brațele-mi, mai îndrăznețe,
Trupuri și mai zvelte prind.
Unele par speriate
La-nceput, dar se supun;
Șovăind sau mâniate,
Un cuvânt le moaie, bun.
Ce-mi ajută însă mie
Tot triumful, când s-a dus
Proasta, dulcea stângăcie
A juneții ce-a apus?
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru pierderea tinereții și a inocenței acesteia. Vorbitorul, deși acum are mai multă putere și succes, tânjește după stângăcia și dulcea naivitate a tinereții pierdute.