Credeam că de rămâi cu mine
Te voi iubi la infinit
Credeam în noi, credeam în tine
Dar totul are un sfârșit.
Am vrut să-ți ridic paradisul
Peste toți îngerii de sus
Zeii s-au supărat pe mine
Fiindcă te-am pus mult mai presus.
Credeam că de rămâi cu mine
Te voi iubi la infinit
Credeam în noi, credeam în tine
Și nu știu de ce te mai simt.
Credeam că de rămâi cu mine
Nu voi muri nici eu, nici tu
Dar azi sunt mort și fără tine
Nu-mi mai găsesc nici sufletul.
Să fie pur și simplu soarta?
Ce n-am putut s-o biruiesc?
De ce sunt condamnat cu alta
Când eu pe tine te iubesc?
De ce trăiesc cu lacrima
Ce dacă o șterg îmi curge iar?
De ce ei spun
„toți am trecut prin asta.”
La dracu, ai fost povestea mea..
De ce încă mă simt atins?
Până și-acum de mâna ta
Atunci când simt furnicături
Pe spate și pe ceafa mea?
De ce te văd când nu mai ești?
Și de ce încă te aud?
De ce mă mint că mă iubești?
Că încă ai fi unde sunt..
Probabil ca să nu cedez
De-aia îți văd imaginea
Ca nu cumva să mor de dor
Te-am re-creat cu mintea mea.
Te-am re-creat iubita mea
Ți-am spus că fără tine, nu
Chiar dacă nu semeni perfect cu ea
Mintea mă minte că ești tu.
Iar noaptea când mă pun la somn
Și lângă tine mă așez.
Îmi e atât de greu să dorm
De teama c-o să te visez.
Că te-am visat de șapte ori
Și te-am iubit la infinit
Rămân să sufăr pentru tot.
Dar totul are un sfârșit
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul este obsedat de amintirea fostei iubiri, incapabil să o uite și trăind într-o realitate distorsionată de dor.