Nu mai am loc de Răsuflarea Diavolului (RD) pe masă
Ies pe la 4 din casă
Stau la un parter de groază
Asa că sar pe fereastră
Astăzi e zi ploioasă
Plus că aterizez într-o baltă
Mi-am destinația aleasă
Și-mi place că-ncă nu-i nimeni pe stradă
Gândesc prea limpede, lasă
E treabă mult prea serioasă
Glitch-uri sclipesc pe asfalt
Și trec pe lângă terasă
Felinară mă luminează
Da’ drumu se stinge îndată
Totu’ se-ncetosează
Poteca se subțiază
Și mă trezesc rătăcit
Pe o pădure din vale
Deschid ochii și văd ochii ei
Niște ochi strălucitori galbeni
Văd cum mă strânge în brațe
Apoi mă zgârie pe piept
Aruncă copaci pe mine
Tot ea îi prinde discret
O pot vedea că o doare
Se luptă cu instinctele toate
Ar vrea să mă lase în viață
Ar vrea să mă omoare
Ar vrea să mă sărute
Dar ceva nu îi permite
Ar vrea să mă ajute
Nu prea îmi dau seama ce simte
Deodată o rupe la fugă
M-aruncă – 5 kilometrii
În urmă văd că vor s-o distrugă
Trei vampiri ce-au împietrit
Că își doresc s-o ajungă
Așa că iau arcu și trag
Că am găsit o țeapă
Nimer doi și pe unu-l scap
Da’ ăla ce scapă teafăr
Apare chiar lângă mine
Apare și ea și mă apără
Și-l stoarce de energie
Apoi îmi dă colții mie
Și o carte ciudată
Ma ia, mă sărută
Îmi rupe gâtul și pleacă
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire violentă cu o creatură hibridă (lup/vampir) într-o pădure. Protagonistul este atacat, apărat și transformat, sugerând o luptă între instincte și dorințe.