Îmi scuipi pământul sub perdele
Și mă acuzi că mint în somn
Mă strângi de gândurile mele
Și-abia aștepți ca să adorm.
Te mușc de inimă, de vene
Iar tu dispari, te dispersezi
Te prind de gât, te țin o vreme
Apoi apari și-acum te vezi.
Arăți hidos, neîngrijită
Privirea încruntată-ți ții
Și te topești la orice cruce
Mă simt de parcă aș muri.
De parcă-s mort, trimiți rafale
Îmi spui „ca mine”; mori arzând
Acuma te topești la soare
Și-ți arunci ochii peste gât.
Ai ochii albi, acum pari moartă
Într-adevăr, m-am și rugat
Ce are lumea cealaltă
De vrea să mă trimită-n iad?.
Același vis se tot repetă
Aceleași locuri în care-adorm
Oare chiar am înfrânt un demon
Sau l-am înfrânt numai în somn?.
Eu greu de spus, fiindcă simt totul
Și-s conștient și că visez
Lovesc cu pumnii în tenebre
Și-Ți mulțumesc că mă veghezi.
Aș vrea decât să știu mai multe
Să știu ce-avem de împărțit
Pesemne că se tem de mine
Și pierd din nou la răsărit
Sensul versurilor
Piesa explorează tema viselor recurente și a luptei cu un demon interior. Protagonistul se confruntă cu o entitate amenințătoare în vis, oscilând între realitate și iluzie, căutând răspunsuri și eliberare.