Hau Denis Alexandru (Dnx) – Iubito

Ai fost o stea arzătoare.
Țin minte lumina ta
Încă-mi strălucește-n corp
Încă abuzez de ea.
Iar părul tău înflăcărat
Se aprindea la soare
Și ochii tăi întunecați
Mă purtau peste ploaie.
Luna ți-a purtat de grijă
Ea te-a vegheat în seară
Un înger fin, ce voce, Doamne
Mi-a făcut inima să-mi bată.
Ce impuls sinistru
Ți-a spus să te prăbușești?
Din cer, aici, pe-acest pământ
Tu știi să mă iubești.
Ți-am cerut doar o scânteie
Mi-ai aprins cerul întreg
Am prins drag de el..
În fiecare seară-l privesc.
Uneori ți-e dor de casă
Dar nu mai poți să te întorci
Crezi că era liniște-acolo
Dar acum nu mai poți..
Ai fost o stea arzătoare.
Țin minte lumina ta
Căldura ta încă se simte
Cel puțin, trăiesc din ea.
Și chiar pe cerul gri
Dac-ai fost așa de departe
Întind mâna să te ating
Și să te simt mai aproape.
Îmi închid ochii să ajung
Cu toată ființa la tine
Și să-ți mulțumesc din tot sufletu’ că
M-ai făcut să cred în iubire.
Tu ești steaua mea de pe cer
Ești răsăritul albastru
Tu ești apusul din ceruri
Tu ești edenul, iar n-am somn.
Încăpățânată uneori..
Somnoroasă, nervoasă.
Te povestesc miliarde de flori
Că tu-mi ești aleasă.
O crăiasă a dragostei
Talentată de zori
Ce adoră negrul
Dar ea pictează-n culori.
Un surâs timid ce ascunde
Atâtea lacrimi în spate
Atunci când tăcerea ta spune
Mult mai mult decât toate.
Ești așa dulce, așa simplă
Așa cum îmi place
Uneori te comporți ca o copilă
Dar ce bine îți face.
Glumeață, deșteaptă, rebelă
De când te știu
Și atât de perfectă, modestă
Zeiță, cu suflet viu.
Vreau o îmbrățișare
Să te simt atât de mult
Să mă săruți atâta timp
Cât soarele arde
Iubita mea delicată și cute.
Ești greu de impresionat
Dar mi-e atât de frig în suflet
Iar tu dragoste ești
Ești tot ce mai simt, în zâmbet.
Geloasă mereu, dar nici n-ai pe cine
Ți-am spus că voi fi al tău
Și după mormânt
Ești tot ce mai văd
Nu mai văd pe nimeni
Ești tot ce visez
Doar fiindcă ești, eu mai sunt.
Eu mai sunt tulburat uneori
În venele mele furtuna nu-i stinsă
Te caut pe tine în interior
Ader numai la tine clipă cu clipă.
Ești artă fermecătoare
Ești pură magie
O neastâmpărată cu sufletul cald
Vreau să stai lângă mine
Minim o veșnicie
Și dacă n-ajunge
Mai vreau să mai fac.
Rost de timp să-mi ajungă
Să fiu împlinit
Nimic fără tine
Nu are vreun sens
Tot ce există fără tine
Nu-nseamnă nimica
Poate acum înțelegi și tu
Cât de mult însemni.
În juru-mi copaci de smarald
Îmi văd chipu pictat
Pe marea de-azur
Soarele aici
E sculptat în topaz
Merele de rubin
Nu au niciun gust.
Aici totu se-ntunecă acum
E un vis din care
Nu mă trezesc
Amorțesc pe un val
Ce m-aruncă pe un
Mal pe care
Nu pot să-l găsesc
Și simt încet, încet
Cum mă scufund.
Și cum un miraj
Mă ține în viață
Încerc să deschid ochii
Să nu renunț
Și reușesc
Să mă trezesc dimineața
Că doar tu reușești
Să mă faci cine sunt.
E totu’ blurat
Se mișcă în stânga și dreapta
Cred că ar fi trebuit
Să mai dorm un moment
Dar tot ce-mi doresc
E să fiu lângă tine și gata
Fiindcă știu
Că atunci va fi totul perfect.
Câteodată îmi tremură
Sângele-n vene
Paranoia mă rupe
Obsesiv și mărunt
Am și eu multă ură în mine
Dar dragostea ta face
Să nu m-afecteze nicicum.
M-ai învățat să trăiesc
M-ai învățat să zâmbesc
M-ai învățat să răsuflu
Ușurat când greșesc.
Știu că nu mi-ai zis tot
Știu că și tu mă cunoști
Parcă ne știm pe de rost
Chiar dacă nu recunoști.
Când îți spun că ești tot
Tu m-ai făcut să visez
Tu m-ai făcut cine sunt
Tu mi-ai oferit ce aștept.
Și atunci, peste ani
Când o să am o familie
Nu o voi avea cu-altcineva
În afară de tine.
Vreau să văd stelele și luna
Atunci când bate briza
Să mi te am alături.
Să nu îți mai simt lipsa.
Să încălcăm legea amândoi
Să ne ținem în brațe
Să ne șoptim cât ne iubim
În zi și-n miez de noapte.
Și de ce nu? să nu te văd
Acoperită-n frișcă
Probabil un design de rochie
Că tu ești dulce fiindcă.
Așa ai vrut mereu să fii
Și n-ai putut fi altfel
Ești tot ce mi-aș putea dori
Și inima ta, la fel.
Și dacă nu lași glock-u acasă
Sau orice alte arme
Și dacă nu mănânci la timp
Și faci crize și drame.
Și dacă n-ai grijă de tine
Și dacă mai ieși noaptea
Să vezi ce-o să-ți fac eu ție
Deci stai cuminte, gata.
Mă simt ca naiba când tu ești
Atât de supărată.
Sper să încerci să înțelegi
Că te iubesc, o dată!
Nu vreau să pleci nicăieri
Nu vreau să ne certăm
Vreau să pui capul pe umărul meu
Să ne îmbrățișăm.
Ca toți fiorii să valseze
Precum niște petale
Nu sunt o stea, voi străluci
Ștergând tot ce te doare.
Și vreau ca luna de pe cer
Știind povestea noastră
Să nu o spună nimănui decât
Celor ce vor să se iubească.
Tu ești tot ce mai e bine
Tot ce mi-a rămas
Tu ești absolut totul din mine
Tu, un înger minunat.
Și oricât de greșit aș fi
Eu știu că mă iubești
Și oricât de greșit aș fi
Eu știu c-o să mă-ndrepți.
Tu ești motivul pentru care
Mai râd și mai zâmbesc
Tu ești motivul pentru care
Respir și mai trăiesc.
Și știu că nu-ți place s-aștepți
Și știu că nu e simplu’
Îți cer atât, numaidecât
Să nu mă lași vreodată singur.
Ca timpul trece foarte greu
Și vrea să ne răpească
Dar eu aș vrea-n același loc
Mereu să ne găsească.
Pe amândoi, să nu mai fiu
Atât de agitat.
Calmante nu mai am, târziu
Tresar noaptea în pat.
Și sper ca toți să stea la locu’ lor
Că pierderea e mare
Probabil vor sta sub pământ
Iar eu în închisoare.
Așa-s făcut să fiu făcut
Un leu ce-și ține prada
Aproape de sufletul său
Și n-o atinge nada.
Iar vocea ta, oh vocea ta
Chiar aia e de vină
Mă poartă mereu în eden
Doar vocea ta divină.
Sper doar că nu te-ai plictisit
Citind atâtea rânduri
Și că vei fi fericită
Trăind atâtea gânduri.
Mi-ai zis că sunt normal o dată
O dată că nu sunt normal.
Nehotărâta mea drăguță
Ce noaptea adoarme în pat..
C-un ursuleț pufos și moale
Cu un strigoi de ursuleț
Ce-l ia în brațe la culcare
Iar eu îl privesc cu dispreț.
O să-i rup două picioare
O să îl strâng de gât, îl leg
O să-i sucesc coastele tare
Și am să îl atârn de bec.
Atunci va fi totu plăcut
Când o să mă iei în brațe doar pe mine
-Pisica unde-a dispărut??!
-A spus că peste două ore vine!.
Glumeam, glumeam, știi că glumeam
Nu aș putea să îți fac rău
Vreau să te simt atât de tare
Să fii a mea, să-ți fiu al tău.
Să știi că eu am să te-ascult
Avem la dispoziție-o viață
Să ne iubim atât de mult
Ca timpul să nu ne facă față.
Să mă trezesc de dimineața
Cu tine lângă pieptul meu
Gândul ăsta mă obsedează
Și știu, și pentru tine-i greu..
Și poate că-i și vina mea
Că nu sunt unde trebuia să fiu.
În brațe la iubita mea
Să o sărut seara târziu.
Și sper ca să te pot calma
Să îți fiu liniște mereu
Că știu că meriți foarte mult
Și sper să ți-o pot oferii eu.
Și sper ca într-o zi să știi
Cât te-am iubit, cât te iubesc
Și cât de mult te voi iubii
Și după ce-am să-mbătrânesc.
Știu, nu e mult, nici pe departe
Și nu ajunge nici atât
Să-ți scriu tot ce e scris în mine
Doar despre tine și atât.
Că dacă nu te-aș fi știut
Probabil azi nu mai eram
Știu că te-nchizi, mă doare mult
Sper ca-ntr-o zi să n-o mai faci.
Ești cel mai mare vis al meu
Dar culmea, ești realitate..
Iar dacă nu mi te-mplinești
Nu mai contează celalalte.
C-am inima plină de tine
Primesc viziuni din alizeu
Și te iubesc cât nu încape
În inima lui Dumnezeu.
Tu vezi și știi mai mult ca alții
Și totuși mereu, tu refuzi
Să-ți vezi frumusețea din suflet
Să te iubești cât meriți tu.
Ca un parfum tăcut de gheață
Îngheață tot tăcerea ta.
Când taci, eu țip în mine tare
Și doare mult absența ta.
Ești neatentă câteodată
Iar câteodată mult prea mult
Ești genu’ ăla de fată
Ce spune multe c-un cuvânt.
Ești plină de compasiune
De bunătate și respect
Și fac pariu, că alta-n lume
La fel ca tine nu mai e.
Și apriori sunt melancolic
Dar când aud zâmbetul tău
Mă face să merg înainte
Neînfricat de tot ce-i rău.
Așa că nu mai poți nega
Cât de superbă ai fost și ești
Și ai să vezi că-n viața ta
Nu am să te dezamăgesc.
Oricât de mult ar trece timp
Și oricât s-ar schimba destinul
Voi fi alături să te-ascult
Căci fără tine, eu sunt singur.
Și tu mi-ai spus să încetez
Să mă gândesc că nu voi fi.
Că fără tine, știi și tu
Mai bine nici nu aș trăi.
În lumea asta ce-o urăsc
Doar tu mă faci să stau în ea
Să fiu cu tine, departe
E tot ceea ce mi-ar plăcea.
Iar tu, aromă de cafea..
Mai las-o să se potolească.
Că ai exagerat prea mult cu ea
Și știi, excesu’ dăunează.
În rest iubita mea, mă știi
Și mă vei știi mai tare
Că nu mai vreau să fiu pierdut
Prin lumi imaginare.
Și muza mea, azi mi-o închid
Că nu mai are farmec
Că îmi dicta în capul meu
Halucinații moarte.
Și nu te teme de nimic
Că tu-mi ești inspirație
Și inspirația-mi vine la timp
Cu cele mai dulci șoapte.
Și nu te teme dacă vezi
Tu, demonii pe care
Eu îi mai adăpostesc
Prin lumi imaginare.
Și nu te teme de ce simți
Sau de ce simt vreodată
Că așa ne-a fost dat, ca să simțim
Și-acum și altădată.
Și nu te teme de murim
Că moartea nu desparte
Tot ce iubirea a creeat
E dincolo de moarte..
Și când ți-e greu să-ți amintești
Prin câte ai trecut
Să nu te mai sub-estimezi
Că tu ești mult mai mult.
Și tot ce crezi că ai pierdut
Și orice-alte persoane
Să știi că nici nu le-ai avut
Și te-au pierdut în zare.
Te-aștept la margine de timp
Ce multe se-ntinde cerul
Celest îți este sufletul tău
Frumos ca și misterul.
În nopțile cele mai gri
Vorbeai cu luna către cer
Spunând secrete ce țineai
Zeița plină de mister.
Și vocea ta mai răsună
În inima unui nevindecat
Un demon rău ce te iubea
De la sfințenie la păcat.
La zece răsărituri de
Obrajii tăi pătați de cer
Fâșii de ploaie se-așterneau
Pe geamul lui, pe geamul ei.
Și el gândindu-se la ea
Nu mai avea deloc răbdare
Că-n mintea lui era doar ea
Dar nu și în brațele sale.
Presiunea toată-l cuprindea
Dar tu-l eliberai mereu
Știai mereu cum să o faci
Parcă îl cunoșteai pe el.
Și eu am să aștept mereu
Pierdut în gânduri și citate
Dacă te consideri demon
Fă-mă să mor în păcate.
Ori înger negru ce-mi aduci
Mereu lumina-n viață
Să-mi vii la piept, să mă săruți
Și ochii o să-mi lucească.
Știu cât de mult
Îți place muzica
Și cât de pasionată
Poi să fii tu mereu de ea
Tu ești, puțin spus, artă.
Și chiar dacă zodiacul spune
Că nu sunt multe șanse
Am să-i arăt că se înșală
Și-s doar convingeri proaste.
Și tot ceea ce noi vedem
Și alții nu-s în stare
O să păstrăm secret, promit
Că eu te cred, și oare?
Mă-ntreb dacă cineva a ales
Așa ca să ne fie.
Că tot acest întreg univers
N-ar fi ales mai bine.
Să știi că sentimentele nu mor
Și de timp nu-s ucise
Când pleacă cineva la nori
Altcineva mai simte.
Dar n-are rost să mă gândesc
Vreo clipă, iar la moarte
Căci sensu’ vieții e să iubesc
Și sensul morții poate..
E să prețuim ce ni s-a dat
Să nu mai facem iară
Greșeala pe care-au făcut-o
Strămoșii noștrii, iară.
Că cine ne-a făcut ne vrea vii
Căci de-asta ne-a dat viața
Și viața peste tot va fi
Și peste ceața deasă.
Și orice-ar fi noi vom trăii
Că moartea face parte
Din viață și la rândul ei
Viața face parte din moarte.
Dar tu iubito, tu, să știi
Oricum ar fi să fie
N-o să mă pot oprii să te iubesc
Nici după veșnicie.