De-ar înțelege ziua noaptea
Întregul cer ar fi-n neștiință
Căci ambele au rolul lor
Nu-i una și aceeași ființă.
Și dac-ar știi, cu ce folos?
În ce mândrie amândouă.
Probabil ar muri de dor
Că nu s-ar întâlni în noua.
În nouă ani și zece vieți
Și de s-ar întâlni vreodată
I-ar frânge ziua-n dimineți
Și serii noaptea minunată.
Asa că ziua va fi zi
Urmând în fiecare noapte
Nesocotit a se-ntâlni
Ziua cu zi, noaptea cu noapte
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra relației dintre zi și noapte, sugerând că armonia și echilibrul se mențin prin acceptarea rolurilor distincte ale fiecăreia. Dacă ziua ar înțelege pe deplin noaptea, sau invers, s-ar pierde esența și frumusețea existenței lor separate, dar complementare. Mesajul subliniază importanța respectării diferențelor și a rolurilor unice ale fiecărui element în univers.