Tot felul de gânduri aruncate
Prin sertare pe hârtii șifonate
Toate se vor în piese consacrate, frate
Sunt doar ideile din capul meu
Nu le da importanță dacă îți e greu
Știu că nu dai doi bani pe mine acum
Știu că te las fără aer, ca fumul de tutun
Știu că tu crezi că n-o să merg mai departe
Dar gândește-te de două ori înainte, frate
Prima dată bine, fii sigur pe tine
A doua oară reține și ține minte bine
Ce-ți spun acum nu sunt doar rime
Sunt bucăți din realitatea ce vine
Peste tine și te lovește cu lirici fine
Tu mă critici, străine, fără să mă cunoști, e bine!
Gândește-te dacă ai fi măcar o zi ca mine
Cu atâtea gânduri ce se bat cap în cap
Că sunt sătul de probleme până peste cap
Alerg de colo-colo și tot nu am rezolvat
Nici una din ele, mă f*t pe ea de viață plină de belele
Pentru asta suntem făcuți, nu ai ce face
Suntem antrenați de mici să suportăm capace
Să mergem mai departe călcând pe ace
Înțelege și tu! E prea târziu! Nu ai ce face!
Am crescut singur, tovarășe
Fără nimeni pe lângă mine
Poate de asta trag doar pentru mine
Poate de asta sunt străin de tine
Dar de ceva sunt sigur, așa e mai bine
Prea mulți prietenii strică
Și la o adică uită toți de tine, cică
Sunt cu tine, e o iluzie, vor altceva
Cu siguranță nu te vor pe tine, și știi asta!
Viața ta e bagă-n buncăre
Nu ai cum să mergi mai departe, tinere
În România asta se promovează, bre
Prostia, nu altele, de asta curvele
Țin primele pagini în ziare mondene
De asta te lovești zi de zi de probleme
Realitatea e prelucrată pe la TV
Și arătată lumii altfel decât e
De ce să tac când fiarele
Atacă și prin cuști de oțel, nene
Vin vremuri grele, au mai zis-o alții
Ți-o repet și eu, nu o dau la mișto
Că tot ce-a fost roz în viața mea a devenit maro
Și simt încet cum mă duc și eu
Fetele, atrase de lux, cad în plase
Întinse de pescari, navoade mari
Dacă ai prins duma vei ști ce zic
Eu a doua oară nu mai explic
Tentații la tot pasul, falsul
Ține locul a tot ce te înconjoară
Și-ți creează în jur o lume imaginară
Închisă cu o poartă imensă,
Nu o poți vedea, că ești atent la tot ce scrie în presă
E o tablă de șah imensă
Ești mic Pinocchio, tre’ să
Te ridici că altfel riști să pici
În partea întunecată
Și nimeni n-o să te mai scoată vreodată!
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care realitatea este distorsionată de mass-media și de valorile superficiale. Artistul exprimă frustrarea față de problemele sociale și personale, simțindu-se prins într-o lume imaginară, plină de tentații și falsitate.