Cine stă culcat pe spate?
– Voinicul bivolar!
Care n-are-n lume alta,
Decât un gros stejar.
Singur l-a ales din codru,
Din codru-ntunecat,
El l-a jupuit de coajă,
Tot el prin foc l-a dat.
Refren:
Numele lui e Briar!
E voinicul bivolar!
Ghioaga – surioara lui
Face spaima codrului. {bis}
Bivolii îi ştiu de frică
Şi-n laturi se feresc
Şi când stau de păşunează,
Cu ochiul o pândesc.
Iar când lupii hoţi de noapte
Pornesc la vânătoare
Stau privind duios la bivoli
Căci ghioaga le stă-n cale.
Refren: x2
Auzit-au şi tătarii
Din Crâm şi din Bugeac
De groaznica-i lovire
De moarte fără leac.
Şi acum în şoaptă zice
Năpraznicul tătar:
– Allah să te ferească
De ghioaga lui Briar.
Refren: x2
Numele lui e Briar!
E voinicul bivolar!
Ghioaga – surioara lui
Face spaima codrului.
Face spaima codrului.
Face spaima codrului.
GHIOAGA LUI BRIAR!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă un voinic puternic, Briar, și ghioaga sa, care protejează animalele și este temută chiar și de tătari. El este un simbol al forței și al protecției în mijlocul naturii sălbatice.