Superba-ți frumusețe pe veci să dea în floare!
Obrajii tăi cei fragezi cu proaspăta culoare
a dulcilor lalele, să mă încânte pururi!
Și a iubirii tale supremă viziune,
mult mai strălucitoare ca orice stea-n azururi,
în cugetu-mi rămână o veșnică minune!
Frumoasele din lume să-ți cadă la picioare,
svelteții chiparoși să-i stea în adorare.
Iar ochii ce refuză, smintiții, de-a atinge
icoana ta, să verse în loc de lacrimi, sânge.
Privirea-ți ce-orice inimi sfânt să le-ncânte
poate,
să-ți fie dăruită cu farmecele toate.
Nici pace, nici hodină în veci să nu găsească
cel ce-ar mâhni vreodată făptura-ți
îngerească.
Și buzele-ți mai scumpe decât orice sub stele
să nu le întineze sărut nedemn de ele.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste profundă și o admirație absolută față de frumusețea persoanei iubite. Vorbitorul își dorește ca toate binecuvântările să se reverse asupra ei și ca oricine ar îndrăzni să o rănească să sufere consecințe severe.