Nu fi mâhnit! Iubita din nou o să te-alinte,
iar temniță tristeții, în câmp de iacinte
o va schimba. Și dacă iar inima te doare,
nu fii mâhnit! Veni-va din nou al păcii soare.
Nu fi trist! Mâine viața viață din nou îți va zâmbi.
Pe frunte-un nimb de roze cu cânt se va-mpleti.
Nu fii mâhnit în ceasul când sfera înstelată
cu ale tale doruri nu merge deolaltă.
Să nu fii trist că pașii adesea rătăcesc
în hău, când mergi spre templu, iar spinii te rănesc.
Nu fii mâhnit că valul grăbitelor secunde
sălașul tău vremelnic îl va ruina în unde!
De-acest potop Iubirea te va salva oriunde.
Amar e drumul vieții. Dar tu nu fii mâhnit!
Căci orice cale duce spre-o țintă negreșit.
Că ești sărac și singur, prin beznă că ți-e mersul,
nu fii mâhnit! Bogat ești : ai Dragostea și versul!
Sensul versurilor
Piesa încurajează ascultătorul să nu se lase copleșit de tristețe și greutăți. Subliniază că, indiferent de obstacole, iubirea și credința pot aduce alinare și că orice drum duce spre un scop.