(Cabron)
E 2011 boy, unii zici că vin din 1102
Prea retardați ca să înțeleagă treaba
Ca să înțeleagă că nu degeaba nu calcă iarba
Îmi place primăvara, dar e ascunsă printre atâtea uzine în toată țara
Să le dăm foc, să ardă mai rău ca vara
Să respir aer curat, să mă încânte mai rău ca vioara
Mă plimb cu fiu-miu prin parc și mi se pare
Că lumea nu mai are culoare
Și asta mă doare
Și mă întreb cine oare?
Va pune țara la cale
Într-o lume în care nici bolile nu-s naturale
De-aia am început să mă trezesc de dimineață
Să văd toată roua și să simt mirosul de verdeață
Și nu e vorba că aș avea în mine ură
Sau că sunt mai rău de gură
Da’ e piesa de așa natură.
(Sișu)
Chiar de-am fost vreodată animale cu instincte nebune
Dumnezeu ne-a dat conștiință și Diavolu’ rațiune
Așa că nu mă poți pune să raționez cu idei bune
Eu filtrez doar prin sentimente pure
Că dacă las capul să mă conducă îmi dă migrene
Îmi dă sirene, îmi dă belele la ideile mele
Așa că mai bine stau la altitudine, privesc la stele
Inima îmi spune că ele sunt cele care
Veghează, încălzesc pământul, fac să crească
Pun o rază de soare undeva în mintea noastră
Ne învață că pământul ne crește, cerul ne iubește
Ne transformă în pasăre din pește
Și devenim ceea ce nimeni nu se gândește
Că natura ne hrănește și prin noi se împlinește.
(Cabron)
Refren x2
Vreau să respir
Aer curat
Ca să mă inspir
Dintr-un pastel de culori și stil
Rămân aici până la capăt de film, capăt de film.
(Dragonu)
Iubesc lumina zilei și aproapele
Descoperă lumea, ajutați fratele
Și printre altele, ciocu’ mai moale
Că Dumnezeu e mare
Plouă cu soare
Ocean planetar
Albastru culoare
Speranță marină
Salină de sare
Cu stele de mare
Și bărci plutitoare
Diseară avem din nou de mâncare
Adu la foc niște tobe
Că aduc niște vorbe
Scrise de??? rostite de???
Căldură interioară
Încălzește paradisu’
Sufletu’ e mare
Cimentează și abisu’
Dragoste e una cu totul într-una
Mișcare cu????
Dar luna ieșise nebună
Și lumina laguna
Acoperea lacuna, man.
(Cedry2k)
Suntem de așa natură
Să iubim din suflet această superbă partitură
Buciumu’, viorile, tobele, chitarile
Mugurii și ploile, fluturii și florile
Dorm până vin zorile
Că norii ne fac zile negre și ne împrăștie valorile
Hai să închidem fabrici cu tot cu sălbatici
Atât de pragmatici cu sclavii că-s sadici
Vrem lumină să ne vindece de fobii
Să râdem din nou la cântece de copii
Vrem oxigen, n-avem pentru ce ne tocmi
Vrem fructe, nu te obosi să vii cu doctorii
Și ia ce zic drept prostii, da’ e bine să știi
Că inamicu’ ne otrăvește în fiecare zi
Și când tot ce-i de preț e sub prețul pieței
Fac două bețe și mă întorc la naturalețe.
(Cabron)
Refren x2
Vreau să respir
Aer curat
Ca să mă inspir
Dintr-un pastel de culori și stil
Rămân aici până la capăt de film, capăt de film
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a reveni la o viață mai simplă și mai conectată cu natura, criticând în același timp problemele societății moderne, cum ar fi poluarea și pierderea valorilor umane. Este un apel la conștientizare și la acțiune pentru un viitor mai bun.