Haarp Cord – Dezrădăcinări

Yeah! Din boxe-n creștere-n creșe le.
Pline de copii ca măceșele.
Părinții sunt tufe cu spini.
Din rădăcini sunt mărăcini.
Fără tulpini socialmente vorbim.
Despre familii și cum se resimt.
Copii care cresc având modelele,
Repere rele cu păcate grele.
Cu educație lumească, firească,
Lipsită de dragoste bisericească,
Fără înclinație duhovnicească
Și o viață stabilă religioasă.
Un copil poate să crească de-a dreptul nebun,
Percepând libertatea când nu are stăpân.
Ca suflet se formează păgân,
Un viitor trădător de român.
Oricum..
Când oamenii au să uite de sensibilitatea familiilor lor,
Repezindu-se cu pumni și picioare asupra soțiilor vor,
Lasă din plin pete de venin pe cerul senin al copiilor,
Torturându-le sufletele cu răni adânci ce undeva în viitor dor.
Da-mi un glonț drept în testos în clipa în care nu am să mai
recunosc
Că-s extrem de norocos să am părinți ce m-au crescut
perfect sănătos,
Departe de influența vestică și mai ales de violența domestică,
Ce strâmbă-n neștire oameni în gândire, simțire, vorbire și
gestică.
Până am rătăcit sărăcind cu totul și am sfârșit amăgit implicit
norodul.
Mergem să recit fericit prohodul dar uit sentimentu.
Că vine momentu’ ca sar din manuale-n localuri penale,
Sar din sandale-n scandaluri nasoale,
Ca rap de canal depravat tentații carnale vin toate la vale
Și-s fatale..
Lovești copilul cu palme, cuvinte le simte părinte,
Ia aminte ce semințe-i pui în minte că răul se prinde,
Se transmite și depinde de tine să-l înveți de bine,
Să-l ocrotești, să-l îngrijești,
Arată-i ce înseamnă căldura umană, natura mamă că ura
destramă
Și nu vrei încă o legumă-n zeamă să crească-n teamă,
Vrei o persoană cu coloană vertebrală,
Ce iubește și acceptă frățește ce-l înconjoară.
Țara, țara vrem ostași cu credință-n suflet ca de Paști,
Că tirani maniaci dezbină poporul, dar copii noștri sunt viitorul.