Să bag de seamă, să trag de timp m-am săturat.
Ne știm de-atâta vreme, la o vreme când
Te așteptam devreme să vii la mine.
Știai prea bine să mă învelești cu pielea ta.
Îmi aduceai liniștea, echilibrul într-o viață mult prea grea.
Ceva normal atunci: nu contau banii, nu erau priviri stranii.
Priveam fotografii așteptând să treacă anii.
Anii au trecut și n-am crezut
cât de ușor te poți schimba.
Nu pot ierta, nu pot uita cum s-a înălțat
zidul dintre noi, minciuna și declin.
Oare vrei să vezi ce văd și eu?
Oare vrei să simți? Oare cât o să te mai minți?
Într-o altă viață, într-un alt interior cobor.
Nu e ușor să pierzi, să scapi de vorbe care dor. x 2
Bagă de seamă, să trag de timp m-am săturat.
Ne știm de-atâta vreme, la o vreme când
Nu aveam probleme, n-aveam dileme.
Tu mă înveleai în pielea ta,
Îmi aduceai echilibrul într-o lume mult prea grea.
Acum, o bluză veche zace în dulap,
adună praf pe raft.
Ai observat cât de ciudat:
Toți anii mei încap într-o cutie de chei.
Toți anii tăi încap în rama ce stă cu fața la perete.
Patul tău încă mai poartă pete de păcat.
Cearșaful te-a așteptat cuminte, fără cuvinte.
1000 de zile au trecut între trecut
și azi, crezi că mai știi să arzi?
Crezi că mai poți să cazi alunecând pe pielea mea?
Ai mai putea?
Oare vrei să vezi ce văd și eu?
Oare vrei să simți? Oare cât o să te mai minți?
Într-o altă viață, într-un alt interior cobor.
Nu e ușor să pierzi, să scapi de vorbe care dor. x 4
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație trecută, plină de amintiri și regrete. Naratorul se confruntă cu schimbarea partenerului și cu zidul care s-a ridicat între ei, întrebându-se dacă mai există vreo șansă de a reaprinde flacăra.