Stăm, înghesuiți ca-n grotă,
Iese fum și nu din capotă,
Suntem pe drum, și nu avem hotă,
Rulăm un mers în rulotă.
Sunt bun de azil, adică nebun,
Sau instabil, merg „tiptil”,
Te fur când te bucuri de bun,
Ori te scutur și par un copil, compun.
Muzica de casă ne bagă,
Da’ nu ne mai scoate din trance.
Iarba fumăm pe terasă,
Tutunu-i pe masă, se uită gelos,
Cu o Grasă de Cotnari,
Că-i singura femeie ce dă senzații tari,
Că toate p***-s bate deja,
Și vrăjeala mea e-n zadar.
Și de asta-i sadic,
Că zile muncesc și m-agit,
Și nu m-aleg cu nimic magic.
Mai dă-mi un shot, că-ncep să mă cred
Și e tragic.
Sunt la petrecere,
Îmi scapă printre degete,
(Ce?) P***.
(Ce?) Sticlele.
(Ce?) Schițele mele făcute să-mi alunge panicile.
Refren:
De-a lungul timpului am învățat cu toții s-ardem gazu’,
Nu vreau să schimb macazu’ acum,
Nu cred c-ar mai fi cazu’ să spun,
Că toată lumea e pierdută-n spațiu.
X2: Suntem oamenii care nu mai vor să știe,
Cum să mai fie copii
Și care se bat cu viața știi,
Că visele-s vii,
Pune mai mai, pune mai mai, pune mai mai
De.. Rulează și visează.
Știi, că visez,
Nu mă opresc din mers, yo.
Știi, că jonglez,
Cu visele mele-n al meu univers.
Puțin volum, că plecăm la drum,
Consumu’ nu-i mediu și nu sunt imun,
E bine.
Trag încă un fum, e fără tutun,
Ascultă ce spun, e drumul cel bun,
E bine.
Refren:
De-a lungul timpului am învățat cu toții s-ardem gazu’,
Nu vreau să schimb macazu’ acum,
Nu cred c-ar mai fi cazu’ să spun,
Că toată lumea e pierdută-n spațiu.
Și e bine că nu pot să nu,
Mă dau la o parte din drum,
Că cine nu poate s-alerge,
E carne de tun.
Că știi ce? Zi!
Că-n ziua de azi vine la plic,
Factura și ura,
Da’ vine și tura de seară,
Ce mă găsește,
Cu o domnișoară.
Ce-mi zice de fluturi și ceară,
Și că lumea ne trage pe sfoară,
Că nu vezi ce se-ntâmplă-n țară.
Domnișoară, florile aduc primăvara,
Visează mai mult,
Și crede mai mult,
Și Soarele o să apară.
X2: Suntem oamenii care nu mai vor să știe,
Cum să mai fie copii
Și care se bat cu viața știi,
Că visele-s vii,
Pune mai mai, pune mai mai, pune mai mai
De.. Rulează și visează.
Refren:
De-a lungul timpului am învățat cu toții s-ardem gazu’,
Nu vreau să schimb macazu’ acum,
Nu cred c-ar mai fi cazu’ să spun,
Că toată lumea e pierdută-n spațiu.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta cu realitatea dură, evadarea în vise și căutarea speranței. Reflectă asupra dificultăților vieții, dar și asupra importanței de a visa și a crede într-un viitor mai bun. Încurajează la visare ca formă de rezistență.