AVATARUL MEU – Grupul Vocelis / vers. N. Dinca.
În lumea mea de vis, te-am pus zeița
Și ți-am clădit în inimă altar
M-ai înrobit în aprigă dorință
Și îmi ești hrană, gând și avatar.
Refren: Dacă tu, dacă eu, dacă noi
În realitatea rece de cleștar
Ne-mbrățișăm profund cu brațe moi
Ca să-mi devii reală, nu avatar.
Trăiesc o inefabilă mirare:
De ce nu fug, dacă nu sunt legat
De ce aleg să stau, în continuare,
Prizonier voit și resemnat?!..
Refren: Dacă tu, dacă eu, dacă noi
În realitatea rece de cleștar
Ne-mbrățișăm profund cu brațe moi
Ca să-mi devii reală, nu avatar.
Chiar dacă lumea zice că-i greșeală,
Eu tot mai cred că-n mine te-ai întors,
C-ai pogorât din lumea ta astrală
Să te iubească – aici un păcătos.
Refren: Dacă tu, dacă eu, dacă noi
În realitatea rece de cleștar
Ne-mbrățișăm profund cu brațe moi
Ca să-mi devii reală, nu avatar.
Când îți cobori iubirea către mine,
Și-o-nveșmântezi în zâmbetu-ți zeiesc
Mi-e bine și-nțeleg eu cel mai bine
De ce rămân.. E simplu: te iubesc!.
Refren x 2
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire idealizată, în care persoana iubită este văzută ca o zeiță și un avatar. Naratorul se simte prizonierul acestei iubiri, dar alege să rămână, preferând iluzia perfecțiunii în locul realității.