Pe marginea Dunării
Florile-s dalbe
Merg boierii cu boi
Florile-s dalbe.
Da-naintea boilor
Florile-s dalbe
Merg floarea florilor
Florile-s dalbe.
Merg o fată ficioriță
Florile-s dalbe
Cu naframa de credință
Florile-s dalbe.
Strigă luna către soare
Florile-s dalbe
Să meargă fata mai tare
Florile-s dalbe.
Că vine Dunărea mare
Florile-s dalbe
Că vine Dunărea mare
Florile-s dalbe.
Las’ să vie și mă maie
Florile-s dalbe
Că n-am maică să mă ție
Florile-s dalbe.
Las’ să vie și mă înece
Florile-s dalbe
Că n-am maică să mă-mbrățișeze
Florile-s dalbe
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment de tristețe și resemnare în fața destinului. Fata, confruntată cu greutăți, pare să accepte soarta, invocând chiar și Dunărea să o ia, deoarece nu are sprijin matern.