Praf de pușcă
Gr. Paul Alexandru.
Te naști, trăiești și mori
Cam acesta e scopul
Dar nu toți au în viață
A trăi norocul.
Ne mătură boli
Asta este firesc
Dar când sunt războaie
Devine mișelesc.
Destine sfâșiate înainte să înceapă
Mame ce-și plâng copii văzând că îi îngroapă
Părinți ce-și iau adio de la copiii lor
Sperând la revedere curând în viitor.
Atâția mii de oameni ce pleacă de acasă
Știind mult prea bine pe mâna cui o lasă
Sunt condamnați să lase tot ce au zidit
Pentru idealuri ce de mult au murit.
O întreagă planetă se roagă pentru pace
Dar nicio rugăciune nu are ce face
De ce-i ce fac acestea nu sunt băgați în cușcă
Ajung să ne transforme în praful lor… de pușcă.
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile războiului și pierderile suferite de oameni, evidențiind în același timp speranța într-un viitor mai bun și dorința de pace. Critica acțiunile celor care provoacă suferință și transformă viețile în 'praf de pușcă'.