Dragi feciori, pe-acest pământ,
Nici eu veșnic nu mai sunt,
Nu sunt veșnic, voi pleca,
Unde voi mă veți uita,
Și de unde nimenea
Nu s-a mai întors cândva.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
M-au pândit jivinele,
M-a iubit și binele.
Eu mă duc, copii cuminți,
N-am averi să le-mpărțiți.
Vă las numai visul meu
Care a trudit din greu.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Între voi, pe-a vieții scări,
Să nu fie supărări,
Ca zilele pe pământ
Așa de puține sunt.
Și nu-i alt noroc mai drag
Decât fratele din prag.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Lângă doină și izvor
Nu-i ușor să-ți fie dor,
Nu-i ușor să fii curat
Pe pământ înstrăinat.
Vă las dorul cel durut
Și nădejdea de la Prut.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Sensul versurilor
Un tată își ia rămas bun de la fiii săi, lăsându-le ca moștenire nu averi materiale, ci visul său, îndemnul de a trăi în armonie și dorul de patrie. El își exprimă împăcarea cu viața și speranța pentru viitorul lor.