Veniseră oaspeţii toţi.
În jurul mesei
Ne-nghesuiserăm
Să mai facem un loc
Între mine şi tine.
Tu mereu ţineai capul
Aplecat spre umărul meu
Şi părul tău lung şi superb
Curgea negru-ntre noi
Asemeni unei cascade.
Şi nu mai era loc
Pentru mama,
Nu mai era loc.
Sensul versurilor
Piesa evocă o amintire puternică dintr-o reuniune de familie, unde apropierea dintre două persoane exclude simbolic pe altcineva, sugerând o pierdere sau o distanțare emoțională. Nostalgia și regretul sunt teme centrale, accentuate de imaginea părului negru ca o cascadă ce separă.