Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mama.
Măicuța mea: grădina
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuță, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mama.
Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mama.
O stea mi-atinge fața
Ori poate-a ta naframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mama.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unui fiu/fiice pentru mama sa. Versurile evocă amintiri legate de căldura și protecția maternă, contrastând cu prezentul solitar și îmbătrânit.