O, ce frumoși ne sunt părinții,
Părinții mei, părinții tăi!
Așa frumoși sunt numai sfinții,
Numai ființa lacrimii!
Putem trăi în voie bună
Și fără aur sau argint.
E greu să nu ai un prieten,
Străin ești fără de părinți.
Noi știm că ei de dragul nostru
Își poartă crucea bucuroși,
Viață lungă dă-le, Doamne,
Și ține-i veșnic sănătoși.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința profundă față de părinți, comparându-i cu sfinții datorită sacrificiilor și iubirii necondiționate. Subliniază importanța părinților în viața noastră și necesitatea de a-i prețui și respecta.