Iar e toamna. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumușel, cei mici se spală
Și se duc cuminți la școală.
Maica în ghiozdan le pune
Câte două mere bune
Și creioane, cărți, caiete
Și le dă în mâini buchete.
Eu sunt mic, rămân acasă,
Vreau să plâng, că nu mă lasă…
Și-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.
Însă ce să fac cu ele?
Fie chiar să-mi dea și-o poală.
Eu vreau două, două mere,
Dar să le mănânc la școală.
Sensul versurilor
Piesa descrie nostalgia unui copil rămas acasă în timp ce alți copii merg la școală. El tânjește după experiența școlii, chiar mai mult decât după merele primite acasă.