Iar noaptea
Mama lucra croitoreasă
Cosea cămăși de pânză
Din cânepă scorțoasă.
Și cântecul mașinii,
Sunând fără oprire,
Fu cântecul meu de leagăn
Și cântecul de trezire.
Țărani cu spice-n plete
Și palmele crăpate
Veneau la noi spre ziuă
După cămăși curate.
Și-nfășurându-și pieptul
În pânza răcoroasă,
Cu coasele pe umăr
Plecau direct la coasă.
Veneau femei duminica
La noi
După năframe
Tivite pe la margini
Cu lacrimile mamei.
Veneau copii cuminți
După cămăși de stele,
La guler înflorate
Cu lacrimile mele.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, legate de munca mamei croitoreasă și viața simplă de la sat. Cântecul mașinii de cusut devine un simbol al siguranței și al rutinei zilnice, în timp ce produsele muncii (cămași, năframe) sunt purtate cu demnitate de oamenii din comunitate.