Lui Alexandru Cazacu
Nu mă supăr că n-am bani,
Bani puțini, puțini dușmani.
Bani nu am și nici n-au fost,
Dar îi văd la omul prost.
Unii nici de pâine n-au,
Alții câinelui o dau,
Vara mâna între lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-așa te-a împărțit, banule,
Nu te-a împărțit cinstit, banule!
Să te-mpartă Dumnezeu, banule,
Te-aș cunoaște-atunci și eu, banule!.
Cu banul îi tot așa
Cum îi și cu dragostea:
Când mai bine și când nu,
Când deasupra el, când tu.
Am avut și eu un sfânt
Și l-am dat la muzicanți,
Muzicanții mi-au cântat
Și-au crezut că-s om bogat.
Cine-așa te-a împărțit, banule,
Nu te-a împărțit cinstit, banule!
Să te-mpartă Dumnezeu, banule,
Te-aș cunoaște-atunci și eu, banule!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra rolului banilor în viață și asupra inegalității distribuției lor. Vorbește despre cum banii pot schimba percepția oamenilor și despre relația complexă dintre bani și fericire sau dragoste.