Vina e a mea, firește!
Oricare vorbă
Ar fi acum deșartă.
Ea cu mine nu vorbește,
Dar arde focul în vatră.
Arde focul în vatră,
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!
O fi rana prea adâncă!
Tăcere tristă,
O tăcere de piatră.
Ea mi-i supărată încă,
Dar arde focul.
Dar arde focul în vatră.
Arde focul în vatră.
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!
O fi rana prea adâncă!
Tăcere tristă,
O tăcere de piatră.
Ea mi-i supărată încă,
Dar arde focul.
Dar arde focul în vatră.
Arde focul în vatră.
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!.
Ea cu mine nu vorbește!
Mai mult cu ochii
Mă urăște, mă ceartă.
Dar eu știu că mă iubește
Căci arde focul.
Arde focul în vatră.
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!
Sensul versurilor
Piesa descrie un conflict într-o relație, unde tăcerea și supărarea persistă. Totuși, gestul de a coace pâine este interpretat ca un semn de iertare și speranță pentru împăcare, simbolizând că dragostea încă arde.