Lăsați, oameni buni,
Nu ne mai lăudați atât!
Înapoiati-ne mai bine
Picioarele noastre –
Obosim să alergăm
Cu picioarele voastre
Tinere.
Nu ne mai mângâiați atât!
Înapoiati-ne mai bine
Brațele noastre –
Nu mai putem îmbrățișa femeia
Cu brațele voastre
Fericite.
Nu ne mai plângeți atât!
Înapoiati-ne mai bine
Ochii noștri –
Nu mai putem vedea
Cu ochii voștri
Înlăcrimați!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și frustrarea soldaților invalizi de război, care își doresc înapoi părțile corpului pierdute. Ei nu vor compătimire, ci recuperarea a ceea ce au pierdut, subliniind incapacitatea lor de a se bucura de viață ca înainte.