Când eram mic,
mă jucam în cuvinte.
Jucam prost –
am pierdut aproape
toate cuvintele.
N-aveam de la cine
lua altele.
Tata era luat
și dus departe.
Mama tăcea.
Acum încep
să învăț din nou cuvintele.
Vai, la vârsta mea
ce greu e să le-nveți!
Până când spun mamă
îmi crește mare feciorul,
până când spun tată
îmi albește capul.
N-am timp de pierdut,
mă silesc să le-nvăț
măcar pe cele mai sfinte.
Încep să fac cântece
cu numai două cuvinte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii inocenței și a cuvintelor în copilărie, și efortul de a reînvăța și a redescoperi sensul lor odată cu maturizarea. Vorbește despre regretul timpului pierdut și dorința de a recupera legătura cu originile și valorile fundamentale.