Printesei Sașa Ghica (soția prietenului său Ion Ghica),
Și veselă și jună te-am cunoscut odată:
Cu aceleași defecte acum iar te găsesc;
Pe soțul ce te-așteaptă în țara depărtată,
Deși străin de țară-i, eu tot îl fericesc.
Căci spiritul ce-ncântă și grația dorită
Viața-i viscoloasă ades a îndulcit;
Pe calea însemnată d-a omului ursită,
Nemulțumiri, plăcere cu el a împărțit.
A unui vechi prieten amabilă soție,
În insula străină în care locuiți,
Când veți vorbi-mpreună d-a țării poezie,
Va rog câteodată la mine să gândiți.
Sensul versurilor
O amintire nostalgică adresată soției unui prieten, evocând momentele trecute și exprimând afecțiune și respect. Poetul își amintește cu drag de ea și îi roagă să-și amintească de el când vorbesc despre poezia țării.