Calul vândut și diamantul cumpărat.
Plin de bucurie mare,
Oarecine îmi spunea
C-a vândut din întâmplare
Și cu un preț de mirare
Un cal prost ce el avea:
“Căci bietul cumpărător,
Zicea el, s-a înșelat
Și puțin cunoscător
Orice i-am cerut mi-a dat.”
La acestea ce să-i zic?
Atunci n-am răspuns nimic:
Dar peste puține zile îl văz, însă furios,
Și-mi striga: “Nu știi, frate, un mișel, un ticălos,
Ce seamănă om de treabă, fără milă m-a-nșelat.
Mi-a vândut o sticlă proastă drept un diamant curat;
Cum ți se pare aceasta? ” “Zău, așa cum mi-a părut
Întâmplarea de deunăzi cu calul ce ai vândut.”.
Strigam și protestam tare
Când nedreptatea cercam,
Dar mulți urmam la-ntâmplare
Fapta ce o defăimam.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
Sensul versurilor
Piesa prezintă un lanț al înșelăciunii, unde un om se bucură că a vândut un cal prost, dar ulterior este păcălit la rândul său. Morala este că faptele rele se întorc împotriva celui care le comite, iar ipocrizia este demascată.