Hai în Dobrogea.
De atâtea ori,
Mă cuprinde-un dor,
Când văd pări calătoare,
Tare-aș vrea să zbor.
Când trec munții spre câmpie,
Să văd Dunărea,
Să văd balta argintie,
Hai în Dobrogea.
Și pe Dunăre,
Să pornesc în zori,
Valurile să mă poarte,
Pe-al meu plai frumos.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al vorbitorului pentru Dobrogea, evocând imagini ale naturii și ale Dunării. Este o chemare nostalgică spre locurile natale și frumusețile plaiurilor românești.