Și-ncercam să stăm departe de ploi
Dar norii nu prea vor să stea și ei departe de noi
Și-ncercam să trecem peste-mpreună
Dar în suflet e furtună.
Plouă, și m-a udat până la piele
Dar nici stropii ăștia reci n-au cum sufletul să spele
Mă hrănesc cu durere
Da nu mai vreau probleme
Dar știu că dacă încerc să le ocolesc tot dau de ele
Viața îmi dă tot felul de încercări și ca la școală, teme
Prea mulți copii de mici îmbătrâniți mult prea devreme
N-am scheme de joc da trag direct spre poartă
Fundaș, sunt oameni pungas și doar la colț așteaptă
Zic ca să-mi scriu menirea, sau poate omenirea
Dar văd că sunt prea mic ca mulți nu înțeleg trăirea
Am un suflet nebun da sper să spun n-am cum
Obstacole intervin miracole nu vin
Discuții întrețin, mai vreau să fiu copil
Și să mă bucur de viață nu s-o privesc cu stil
Mă lupt cu propriul destin
Ard ca o flacără
Dar dacă am arde toți am face foc de tabără.
Și-ncercam să stăm departe de ploi
Dar norii nu prea vor să stea și ei departe de noi
Și-ncercam să trecem peste-mpreună
Dar în suflet e furtună.
În suflet se lasă roua cu amintiri vechi
Peste un strat nou cu zâmbete, cu lume nouă
Că vin și pleacă mulți și plouă
Că-s mulți cu brațele întinse amândoua
Dar în brațe nu te ține, plouă
În suflet roua ca noi simțim e un decor nasol
Un peisaj gri nu știi de unde venim
Și toți avem un drum pe care îl urmăm
Am învățat când ne împiedicăm
Singuri să ne ridicăm
Nu ești mai bun că ai un milion de ron
Și noi avem tot ce, adică muzica ce o cântăm
Și-n suflet plouă și zile mai senine așteptăm
Trage cortina și lasă-ne să visăm.
Și-ncercam să stăm departe de ploi
Dar norii nu prea vor să stea și ei departe de noi
Și-ncercam să trecem peste-mpreună
Dar în suflet e furtună.
Fulger și ploi sunt gata s-atace
Dar ăsta e soldatul care din front e gata să bage
Gata, să se remarce cu armamentu ucigator
Că pixu ăsta ce se plimbă m-ajută să zbor
Sunt un nebun incurabil însă descurajat de lume falsă
Care-n ploaie mă lasă, dar am să răzbat
Îmi pregătesc terenu de luptă, am ură prea multă
Și un suflet curat pe post de retuș
Uneori nu pot să cred ce îmi văd ochii
Daia-i am de tigru cum o ard din filme rochii
Îmi clădesc cariera din cărămidă rară
Că viața-i ca un tren ce pleacă repede din gară
Și timpu zboară daia mă bazez pe tripuri
Că sunteți reci și goi pe dinăuntru în funcție de anotimpuri
Fii pregătit să-nduri și așteptați rândul
Dacă n-ai oportunități împacă-te cu gândul.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară cu dezamăgirile și greutățile vieții, sentimentul de a fi copleșit de probleme și dorința de a depăși obstacolele. În ciuda dificultăților, există o speranță latentă și o determinare de a răzbi și de a-și construi un viitor mai bun.