Era un om în alb și în negru
Imaginea din închipuirea mea
Ți-am aruncat paharul în față
Sunt furioasă că nu vii deloc
Ca nu știi, că nu simți
Nu ești aici,
Când te chem
Când sunt însetată, când sunt flămândă,
Tu nu ești aici
Aș fugi, te-aș îmbrățișa,
M-aș agăța de tine, dar tu nu ești aici
În golul întunecat din sufletul meu
Nu ești acolo
Nu au fost lipsite de sens, nici ciudate
Minciunile pe care mi le-am spus singură,
Am crezut într-un vis care nu se va îndeplini vreodată
Ma înrăiește imposibilul,
Tacerea ta, distanța ta
Tu nu ești aici,
Când te chem
Când sunt însetată, când sunt flămândă
Tu nu ești aici,
Aș fugi, te-aș îmbrățișa,
M-aș agăța de tine
În golul întunecat din sufletul meu
Nu ești acolo.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de absență și dezamăgire provocate de lipsa unei persoane dragi. Naratorul se simte singur și neîmplinit, incapabil să depășească golul lăsat de această absență. Versurile transmit un amestec de furie, tristețe și dorință.