E noapte, e târziu,
Sufletul mi-e pustiu.
Inima-mi arde de dorul tău,
Dar nu poți fi lângă mine mereu.
Nu cred c-am să pot să aștept
Încă o secundă să te strâng la piept,
Încă o oră să fii a mea,
Încă o zi să te pot săruta.
Și nu știu ce să mai cred,
Dacă azi am să te pierd.
Ești învăluită într-un nor,
Nu te mai văd și simt și simt că mor.
Niște umbre pline de furie
Vor să te țină departe de mine.
Ce vor? Pe mine?
Sau oare te doresc pe tine?
Mai mereu mă simt vânat…
Dar prea mult am așteptat
Să te am, să te iubesc…
Parcă prea mult te doresc.
Și nu știu ce-i în mintea ta…
Prea mult mă minte vocea…
Chiar și privirea care mă alintă,
Chiar și buzele care mă sărută.
Și nu știu ce e cu mine,
Parcă sunt de pe altă lume.
Cineva îmi vorbește,
Mii de vorbe îmi șoptește.
Eu nu cred pe nimeni și nimica,
Dar nu știu cât mai rezist.
Cât mai am de trăit
În această lume far’de sfârșit?
Într-o lume plină de iubiri,
Care de fapt sunt doar dezamăgiri.
Cât mai am de suferit,
Pentru o dragoste far’de sfârșit?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor, incertitudine și suferință într-o relație. Protagonistul se simte pierdut și confuz, neștiind dacă dragostea pe care o simte este reală sau doar o iluzie, temându-se de o posibilă dezamăgire.