Dacă tu mi-ai reveni iar viu în întâmpinare,
Cu mâna întinsă,
Aș putea încă,
Într-un elan de uitare, să strâng,
Frate, mâna cuiva.
Dar din tine, din tine nu-mi mai dau ocol
Decât vise, pâlpâiri,
Focurile fără foc ale trecutului.
Memoria nu developează decât imaginile
Și eu însumi mie însumi
Nu-mi mai sunt decât
Nimicitorul nimic al gândului.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund resimțite în urma pierderii unei persoane dragi, un frate. Vorbitorul își amintește cu nostalgie de trecut și realizează că memoria este singura legătură rămasă cu cel dispărut, transformându-l într-un simplu gând nimicit de realitate.