Mă străduiesc să fiu și eu mai cumpănit,
ca să am noroc.
Prezentați-vă, judecătorilor.
Să riscăm.
(E de când mă știu
amuzamentul cotidian.).
Vă cunosc măsurile,
v-am conturat trăsăturile,
sunteți etichetați, fotografiați,
stereotipizați.
Precum muștele, sunteți ca țânțarii,
doar că nu zburați.
Lume încercată la metru, în mile,
calculez acest bun de nimic
dăruit zilnic celui ce sieși pare făcător de nimic.
Urmați-mă. Alergați. Alergați.
Prindeți-mă.
Iată-mă-s!
Îmi fac vânt în prăpăstii.
Mă perfecționez în tumbele și salturile mortale
ale celor fără judecată.
Frate Bartolomeu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu presiunile societății și judecățile celorlalți. Vorbitorul își caută un echilibru, dar în același timp își asumă riscuri și se perfecționează în ciuda lipsei de judecată a celorlalți.