Am pierdut tot din copilărie
Și nu voi mai putea vreodată
Să mă uit într-un strigăt.
Copilăria am îngropat-o
În adâncul nopților
Și acum, sabie nevăzută,
Mă desparte de tot.
De mine îmi amintesc că exaltam iubindu-te,
Și iată-mă pierdut
În nopțile nesfârșite.
Disperare ce fără odihnă dospește,
Viața nu-mi mai aparține,
Ferecată-i în gâtlej
Ca o stâncă de țipete.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de pierdere a inocenței copilăriei și disperarea rezultată. Naratorul se simte deconectat de sine și copleșit de o disperare constantă, viața nemaifiindu-i proprie.