Mă trezesc, ce frumos ești, soare, mă-ncălzești cu razele tale,
Te privesc, mă iubești tu oare, ești aici, și nimic nu doare.
Flori privesc spre lumina ta, într-un sărut pui căldura ta,
Pașii mei calcă peste-ai tăi, dragostea e în ochii tăi.
Știi deja ce simt, ce vreau să-ți spun,
Gând în gând mereu, pe-același drum.
N-am să plec și știi că sunt aici oricând,
Rece, suflet viu, pe veci a ta să fiu.
Cântă-mi, spune-mi, că ești lângă mine,
Poartă-mi trupul spre zile senine,
Lasă-mi gândul rece-n depărtare,
Eu sunt luna, iar tu al meu soare.
Am închis ochii pentru-o clipă, când nu ești, sufletul te strigă,
Închizi cerul și mi-l lași doar mie, stelele te iubesc o mie.
Ne-am unit și marea ne știe, ne-a legat gândurile-o mie,
Tu scrii, eu îți ascult visele, te strigă și tăcerile.
Știi deja ce simt, ce vreau să-ți spun,
Gând în gând mereu, pe-același drum.
N-am să plec și știi că sunt aici oricând,
Rece, suflet viu, pe veci a ta să fiu.
Cântă-mi, spune-mi, că ești lângă mine,
Poartă-mi trupul spre zile senine,
Lasă-mi gândul rece-n depărtare,
Eu sunt luna, iar tu al meu soare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și legătura dintre două suflete, comparate cu soarele și luna. Este o declarație de afecțiune eternă și dependență emoțională, subliniind importanța prezenței celuilalt.