Pe ţărm secret şi alb
Ca porumba cea penată,
La prânz ne-am însetat:
Apa era sărată.
În acel pal nisip
Numele ei l-am scris;
Trecu a mării briză
Şi scrisul l-a dezis.
Cu cât elan, ce zbateri,
Cât patos, ce fervoare,
Viaţa ne-am dus: eroare!
Deci viaţa ne-am schimbat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dezamăgire profundă, simbolizată prin scrierea unui nume pe nisip și ștergerea lui de către valuri. Viața trăită cu pasiune se dovedește a fi o eroare, ducând la o schimbare radicală.