Big Up, încă fac rap
Și-s tot mai sărac
Anu’ 19 din viață
Doar cu-n simplu surâs pe față,
O barbă blondă și deasă,
Încă cumpăr din piață
Și mă port ca o zdreanță
M-am răcit de tot
Ca un cub de gheață
Aveam inima deschisă
Până am devenit de piatră,
De vină a fost o idioată.
Mental declinam,
Rar vorbeam, doar fumam.
3 luni de irațiune
Credeam că mă sting pe bune
Da’ mi-am revenit, abia ieșit în lume,
3 săptămâni pe afară
Noroc orb, că m-am întors iară.
Și-am zis:
Umbra e de vină
Personalitatea-i sublimă
Da’ infimă când descoperă iluzia creștină
Rațiunea ține în balans cumpăna gândirii
În spirit și entuziasmul nemuririi,
Te pierzi, n-ai cum
Sigur o să dispar după primu’ fum.
Nu-ți trebuie decât un moment
În care poți să pierzi tot
Sau poți câștiga tot
Fapta e făcută
Degeaba ascunzi fila ruptă
Recunoaște, îndreaptă, se iartă
Nu se uită, da’ e și asta o etapă.
Slab de înger, încă defect
Sincer e de efect, stinge-l
Ușor din piatră, mă refac iată!
În Omu’ de Tinichea, ce-și dorea
O inimă nouă
Cu care putea simți dragostea
Stai calm, încă-s rece
Cu timpu’ trece
Într-un an sau 10
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre un moment de cotitură în viață, unde se pot pierde sau câștiga multe. Artistul reflectă asupra trecutului, greșelilor și procesului de transformare personală, acceptând că fiecare etapă are rolul ei.