Lume, lumesoro lume,
Lume, lume, soro lume,
Când să mă satur de tine,
Când să mă satur de tine,
Lume, soro lume?
Când oi lăsa sec de pâine
Și paharul de la gură?
Lume, soră lume!.
Lume, lume, soro lume,
Lume, lume, soro lume,
Atuncea m-oi sătura,
Când mi-o suna scândura,
Când o suna scândura,
Când m-or băga în mormânt
Și n-oi mai fi pe pământ,
Lume, soro lume!.
Lume, lume, soro lume,
Lume, lume, soro lume,
Eu de mama și de tata
Nu mă satur niciodată,
Lume, soro lume!
Păi nici de frați nici de surori
Nu mă satur până mor,
Lume, soro lume!.
Lume, lumesoro lume,
Lume, lume, soro lume,
Când să mă satur de tine,
Când să mă satur de tine,
Lume, soro lume?
Când oi lăsa sec de pâine
Și paharul de la gură?
Lume, soră lume!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă ideea că omul nu se satură de viață, de familie, decât odată cu moartea. Până în ultima clipă, legăturile cu cei dragi și cu existența rămân puternice.
