Te ții mândru mai bogate,
Uiți că-ai fost cândva sărac,
Uiți cum îți câștigai pâinea
Muncind cu ziua prin sat.
Te ții mândru mai bogate,
Uiți că-ai fost cândva sărac,
Uiți cum îți câștigai pâinea
Muncind cu ziua prin sat.
Când pleci pe cealaltă lume,
Of, inima mea mai,
Rămâne o cruce cu nume,
Of, inima mea.
Bogăția ce-ai avut mai,
Of, inima mea mai,
Nu o iei cu tine-n pământ,
Of, inima mea.
Acum nu mai vrei să știi
Cum munceai la tatăl meu,
De cu zor și până seara
Ca să-ți faci și tu un leu.
Acum nu mai vrei să știi
Cum munceai la tatăl meu,
De cu zor și până seara
Ca să-ți faci și tu un leu.
Când pleci pe cealaltă lume,
Of, inima mea mai,
Rămâne o cruce cu nume,
Of, inima mea.
Bogăția ce-ai avut mai,
Of, inima mea mai,
Nu o iei cu tine-n pământ,
Of, inima mea.
Necăjit ai fost odată,
Dar astăzi tu te ții mare.
Nu mai ții seama de nimeni,
Nu dai la săraci crezare.
Necăjit ai fost odată,
Dar astăzi tu te ții mare.
Nu mai ții seama de nimeni,
Nu dai la săraci crezare.
Când pleci pe cealaltă lume,
Of, inima mea mai,
Rămâne o cruce cu nume,
Of, inima mea…
Bogăția ce-ai avut mai,
Of, inima mea mai,
Nu o iei cu tine-n pământ,
Of, inima mea..
Milă nu ai de nimenea,
Numa’ banii ți-s în gând,
Nu știi că nimic nu ține veșnic pe acest pământ.
Milă nu ai de nimenea,
Numa banii ți-s în gând,
Nu știi că nimic nu ține veșnic pe acest pământ.
Când pleci pe cealaltă lume,
Of, inima mea mai,
Rămâne o cruce cu nume,
Of, inima mea.
Bogăția ce-ai avut mai,
Of, inima mea mai,
Nu o iei cu tine-n pământ,
Of, inima mea.
Sensul versurilor
Piesa critică atitudinea celor care, după ce au cunoscut sărăcia, uită de unde au plecat și devin aroganți odată cu îmbogățirea. Subliniază faptul că bogăția este efemeră și nu poate fi luată cu sine în moarte, amintind de importanța milei și a compasiunii.