Eu sunt aici, dar tu ești prea departe
Să-mi vezi ochii lăcrimând de dor
O veșnicie parcă ne desparte
Vreau să te am în brațe, apoi să mor [2x]
Ref: Zâmbește telefonu’ când mă suni
Zâmbesc și eu atunci când îmi vorbești
Ne trăim dragostea ca doi nebuni
Și știu că te iubesc, și mă iubești [2x]
De ce-o fi lăsat Domnul depărtarea?
De ce nu pot cu tine să trăiesc?
De ce stau între noi munții și marea?
De sunt despărțiți cei ce iubesc? [2x]
Ref: Zâmbește telefonu’ când mă suni
Zâmbesc și eu atunci când îmi vorbești
Ne trăim dragostea ca doi nebuni
Și știu că te iubesc, și mă iubești [2x]
Te rog iubito, în noaptea ce-a cu lună
Să ieși afară, să te uiți la ea
Eu văd și eu, privirile se-adună
Și ne-ntâlnim în spațiu, draga mea [2x]
Ref: Zâmbește telefonu’ când mă suni
Zâmbesc și eu atunci când îmi vorbești
Ne trăim dragostea ca doi nebuni
Și știu că te iubesc, și mă iubești [2x]
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzate de o relație la distanță. Comunicarea prin telefon aduce alinare, dar nu poate înlocui apropierea fizică. Refrenul subliniază bucuria efemeră a conexiunii telefonice, în timp ce versurile explorează frustrarea și întrebările legate de distanța impusă.