Strofa 1:
Ai plecat într-o seară de vară,
Te-a chemat, te-a furat un băiat
Și mi-i dorul nebun povară
Și mi-i sufletul neîmpăcat.
Nu știu vina a cui va rămâne
Poate-a mea, poate-a ta, poate-a lui…
Ce e soarele zilei de mâine,
Dac-a fost o iubire și nu-i?!?
Refren:
Lacrima amară, lacrima amară
Mă încearcă iară, mă încearcă iară, ca un vechi refren.
Amintiri și clipe reîncep să doară,
Ora e târzie, e pustiu în gară
Și nu mai vine nici un tren..
Strofa 2:
Ești departe, departe, departe
Frunza-i coaptă și fremătă greu
Calea Robilor veșnică arde,
O fi calea destinului meu…
Eu te chem cu străbune țărane
Eu, cu ziua și noapte te-aștept
Ce e hrinca aceasta de pâine,
Dacă inima-i lacrimă-n piept?!?
Refren: x2
Lacrima amară, lacrima amară
Mă încearcă iară, mă încearcă iară, ca un vechi refren.
Amintiri și clipe reîncep să doară,
Ora e târzie, e pustiu în gară
Și nu mai vine nici un tren..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și dorul profund resimțit după pierderea unei iubiri. Amintirile trecutului reînvie suferința, iar sentimentul de singurătate este accentuat de trecerea timpului și de absența persoanei iubite.