Pentru noi doar scrinul vechi
Mai poartă amintiri perechi
Și flori cu parfum de magnolii
Le lași risipite-n fotolii.
Rochia lungă purtată
O schimbi și te uiți în oglinzi
Și dimineața curată
Ai vrea tu în mâini s-o cuprinzi.
Te-ai întors iar acasă
Privești cu lumina-ți frumoasă
Spre colivia ce-i goală
Canarul cel mic între timp a murit
O lacrimă albă îți sapă
O urmă-n obrazu-obosit.
Și cât te-am iubit
Și cât te-am iubit
Acum te-ai întors, e târziu
Și dragostea mea între timp a murit.
Și cât te-am iubit
Și cât te-am iubit
Acum te-ai întors, e târziu
Și dragostea mea între timp a murit.
O lacrimă albă îți sapă
O urmă-n obrazu-obosit
Când știi că nimic nu te-așteaptă
Și dragostea mea între timp a murit.
Și cât te-am iubit
Și cât te-am iubit
Acum te-ai întors, e târziu
Și dragostea mea între timp a murit.
Și cât te-am iubit
Și cât te-am iubit
Acum te-ai întors, e târziu
Și dragostea mea între timp a murit.
Și cât te-am iubit
Și cât te-am iubit
Acum te-ai întors, e târziu
Și dragostea mea între timp a murit.
Și cât te-am iubit
Și cât te-am iubit
Acum te-ai întors, e târziu
Și dragostea mea între timp a murit
Sensul versurilor
Piesa descrie regretul unei iubiri pierdute și întoarcerea tardivă a persoanei iubite. Naratorul reflectă asupra amintirilor și asupra faptului că dragostea a murit între timp, lăsând doar tristețe și remușcări.