Un fluture de-aş fi
––––––––––
De-aş fi un răsărit de soare,
Ţi-aş lumina chipul în zori
Şi cu raza mea strălucitoare,
Să-ţi sărut ochii plini de dor.
Umbră, de-aş putea să-ţi fiu,
Să nu mă mai despart de tine,
Că mi-ar fi sufletul pustiu,
Şi m-aş pierde printre ruine.
Chiar un fluture de-ar fi să fiu,
Noaptea m-aş culca între petale..
Ori aş zbura spre cerul străveziu
Şi numele ţi l-aş grava în stele.
Sau poate râu, dac-aş putea să fiu,
Să-ţi sărut tălpile fierbinţi,
Când vii să-ţi oglindeşti fiinţa
Şi dorinţele să mi le-asculţi!.
Dar nu sunt soare, nu sunt umbră,
Nu sunt fluture să zbor,
Nici izvorul ce susură..
Sunt doar un simplu muritor!.
De-aş fi un răsărit de soare,
Printre munţi eu te-aş privi.
Ţi-aş saruta chipul cu ardoare
Şi la apus te-aş cuceri!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a fi alături de persoana iubită, transformându-se în diverse elemente ale naturii pentru a o atinge și a o admira. Versurile reflectă un sentiment de neîmplinire și melancolie, accentuat de conștientizarea faptului că este doar un simplu muritor.