Răsai lăstar din viță de român
Și află despre neamul tău străbun.
Căci el s-a jertfit pentru unire,
Iar alții vor să ne dezbine.
Țara are prea mulți trădători
Și nu le pasă de-al vostru viitor.
Au vândut deja acest pământ,
Cu străbunii noștri în mormânt.
Vor să ne supună iar la dictatură
Să țină frâiele străinii-n mână.
Să ia din Țară tot ce mai avem,
Chiar și apa pe care o bem.
Nu lăsați pe nimeni să vă ia din mâini
Pământul moștenit de la străbuni!
Purtați Drapelul Țării, cu mândrie
Și nu lăsați străini la orânduire!
Nimeni să nu-ți umbrească viitorul
Călcând sub talpa lui, ogorul.
Nici munții noștrii care poartă aur,
Sau marea cu adâncul său tezaur.
Toți șacalii stau acum la pândă,
Să vadă România muribundă.
Ghearele-și ascut cu viclenie,
Să nu le scape cei de la domnie.
Răsai lăstar din viță de român
Și fii pe-acest pământ, mereu stăpân.
Stârpește lichelele din Țară,
Și cheamă-ți frații de peste hotară!
Sensul versurilor
Piesa este un apel patriotic la unitate și apărare a țării împotriva trădătorilor și a influențelor străine. Îndeamnă la păstrarea moștenirii strămoșești și la protejarea resurselor naționale.