Gheorghe Deniştean – De Ce Priveai în Ochii Mei

De ce priveai în ochii mei

De ce priveai în ochii mei
Fără să-mi spui vreodată,
Că te-ai îndrăgostit de ei
Și în tăcere ai răbdat?
În serile de primăvară
Când îngerii în cer cântau,
Stăteam la tine sub fereastră,
Fără să știu, fără să vreau.
Mânat parcă de nu știu cine,
De cineva din absolut,
Ce-mi îndruma pașii către tine
Cu grai dulce, neștiut.
Îngerii frumos cântau
Și-n cântul lor Dumnezeiesc,
Cu vocea lor mă îndemnau,
Sub geamul tău să mă opresc.
Tu mă priveai printre perdele
Fără să te pot vedea..
Dar în adâncul ființei mele,
Eu simțeam privirea ta!
Priveam și eu în ochii tăi
Când ne-ntâlneam pe stradă,
Și simțeam că se ascunde-n ei
O dragoste curată!

Sensul versurilor

Piesa explorează o dragoste tăcută, exprimată prin priviri și sentimente ascunse. Naratorul reflectă asupra unei conexiuni profunde, simțită reciproc, dar neexprimată verbal, subliniind intensitatea emoțiilor transmise prin contactul vizual.

Lasă un comentariu