Copii fiind ne duceam cu droaia într-un loc ascuns
pe unde trecuse pangolinul în straiele lui de popă
și stăteam înfiorați ca niște potârnichi.
că zicea unul acuși o să plouă
și din gaura aceea o vezi
vor deborda furnici multicolore.
asta era într-un an imposibil de reprezentat
când istoria curgea galben și arbitrar
peste șesul falangelor desperecheate.
dar acuma sunt bătrân măi tată
seara mă bag sub un morman de cârpe
fac ce fac
și într-o clipită sunt pe Casiopeea
să amiros naiadele
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirile pure și misterioase ale copilăriei, contrastând cu realitatea prezentă a bătrâneții. Naratorul își amintește de un loc secret și magic din copilărie, iar acum, bătrân, evadează în vis pentru a regăsi acea lume pierdută.